fara titlu

Scriu un post nou, nu ptr că aş avea mare brânză de zis, ci fiindcă-i mai uşor decât să fac ceva constructiv. Încă reuşeşc (cu greu, e drept) să-mi ignor proiectele, referatele şamd.
Am o stare relativ urâtă. Da, chiar naşpa, de ce să mă ascund după degete mici (faină carte, place de fraţii Florian)?! Poate că şi vremea mă ajută. Tot zic eu că-mi place ploaia...; îmi place, dar nici chiar aşa!
Pe scurt: oamenii sunt porci, originalitatea, unicitatea, sinceritatea = vax, viaţa e un şir maaaare şi gros de frustrări şi nevroze, unele permanente, altele temporare. Câteva banalităţi pe care le ştim cu toţii din când în când. E una din zilele alea, cu una din stările alea când trebuie să înşiri banalităţi, să te lepezi de ele cumva, ca o exorcizare aşa... (şi când îţi vine natural să foloseşti nesuferitul ăsta de verb, ba chiar să-l şi bolduieşti). Şi când ai prefera să le spui în viu grai cuiva, da' ai senzaţia că nimeni din cei disponibili nu merită asemenea pedeapsă.
Am decis să-mi clătesc rufele în parteneriatul ăsta public-privat, pe micul meu blog, trist şi jigărit.
N-am mai trecut pe aici de multă vreme.. şi nici nu-mi prea vine s-o fac. Aşa de mediocru e totul, aşa de la fel îs mai toate blogurile că mă cam apucă sila. Şi disperarea (da' în cantităţi mici).
Voi vă daţi seama cât de la fel suntem cu toţii?!!!!
Mama ei de viaţă!

şi desertul!

Mulţumim tuturor celor care au participat la lănţişorul uman şi tuturor celor care au imortalizat momentul!
Cel mai mult mulţumim celor care au făcut ambele lucruri!
Ne-a bucurat foarte mult să vedem că oamenii pot fi solidari şi că încă simt nevoia să-şi exprime nemulţumirile. Doar pentru atâta lucru şi miniprotestul a fost o reuşită!
Acum aşteptăm, unii mai plini de speranţă ca alţii, şi nişte reacţii oficiale. Nu băgăm mâna în foc că vor fi, dar... putem spera, nu?
Printre "roadele" lănţişorului se numără şi nişte idei frumoase, zicem noi. Cum ar fi, în eventualitatea în care Galeria Nouă totuşi nu supravieţuieşte, să transformăm trotuarul din faţa noii instituţii într-o "Galeria Nouă în exil". Iar în acest spirit să ne întâlnim pe 23.03 pentru o "petrecere de adio".

Aşteptăm feedback.

Silvana & Co.

Resuscitare

Era cazul să încălzesc puţin ciorbica. Nu de alta, dar s-au strâns chestii care trebuie comunicate.

Iar cea mai urgentă e aceasta (nu mai stau s-o reformulez, prindeţi voi ideea):

Fără zgomot, fără pancarte, fără circ.
Sâmbătă ne agăţăm (la propriu) de Galeria Nouă!
Nu ştim dacă mai poate ajuta cu ceva galeria (care se închide forţată de împrejurări, după cum ştiţi prea bine), dar credem că oamenii pentru care Galeria Nouă a contat, trebuie să aibă un răspuns vizibil!
Aşadar, sâmbătă 15.03.2008, între 13:00 şi 13:15 facem un lanţ uman pe trotuarul din faţa Galeriei Noi (str. Academiei, nr 15).
Poate e primul pas către normalitate.
Poate va ajuta pe viitor alte galerii / instituţii de cultură / proiecte, etc.

Spread the news!
Şi dacă sunteţi pe cât de dezamăgită sunt eu de deciziile astea stupide, ne vedem acolo.

Am avut noroc

Înapoi la pupitrul de comandă.
Fost-am azi la Snagov să ne seminarizăm în grup restrâns la biserica mănăstirii. Şi-a fost soare, a fost şi-apă, fost şi rată şi manele şi ocazii şi banane în Gridu (cred). Lait-motivul zilei: "aţi avut noroc!".
Am avut într-adevăr! Noroc că s-a terminat parada înainte să pornim în vijelie, noroc că au mers maxi-taxi-urile de 1 Decembrie, noroc de băştinaşi prietenoşi şi cu prieteni degrabă săritori cu benzină. Şi de soare şi de scutiri de taxă după ceva negocieri cu părintele. Noroc că n-am căzut în lac! (cum ar fi făcut un itecist anul trecut...)
Pozele, în schimb, sunt puţine şi neprofesioniste. N-am avut suficientă putere de convingere şi ptr fotografiat.
La felul doi, nişte muzică drăcească! Nepermis de faină!
Pe Sharon Jones & The Dap Kings i-am găsit scotocind prin cutia muzicală a familiei Sigler. It was love at first sight! Între timp melodia a dispărut de pe pagina lor, eu am dat de clip şi am făcut o nouă obsesie ptr Genuine (aici se aude f înfundat, dar vă puteţi face o idee, sper)



Vise frumoase!

La galerie

N-am mai simţit nevoia să scriu vineri seara. Am mai avut de alergat un pic prin oraş şi am ajuns acasă tarziu şi frântă. Dacă aş fi postat ceva, ar fi fost umplutură.
Azi, în schimb, sunt în vervă!
Prima zi la galerie (un pic dezamăgită că site-ul e neactulizat de-un an...). Singurică deocamdată; am senzaţia că o să tot fiu singurică pe aici. Nu de alta, dar tind să cred că amatorii de new media sunt încă destul de reduşi (numeric!) prin părţile noastre. Rămâne de văzut. Nu pot spune, însă, că mă deranjează solitudinea - cei ce mă cunosc cât de cât ştiu asta prea bine. Linişte e, net şi cărţi sunt, proiecte ptr artă universală - din belşug! O doleanţă aş fi avut - un sistem audio mai performant. E destul de greu să mă obişnuiesc cu Stan Getz cântând duios dintr-o boxă Genius... Dar am s-o fac până la urmă.
Am început să citesc Viaţa cea nouă. Da, tot Orhan Pamuk! Doar că încă nu m-a captivat precum precedenta carte. Dovadă faptul că în loc să citesc, stau şi comentez pe blog despre ea. E cam devreme să mă pronunţ, dar de vină poate să fie chiar subiectul mult mai puţin pasionant ptr mine. Verdictul după ce termin de citit.
Într-o ordine aleatorie de idei, azi-noapte cred c-am visat ceva f zbuciumat! M-am trezit în zori, agitată şi înfrigurată, cu plapuma făcută teanc lângă pat. În schimb, visul următor (căci m-am culcat la loc) a fost cuminte şi lent. Dar la fel de haios ca mai toate visele mele - investigam furtul unui calendar bisericesc, de felul celor lipite an după an, cu scotch, pe uşa bucătăriei.
Voi ce-aţi mai visat în ultima vreme? Ce visaţi acum?

P.S: Galeria are o acustică excelentă ptr fredonat. Ca o baie imensă! Iupiii!

Postul de vineri

Gata pauza! Inapoi la biblioteca - taramul magic al calculatoarelor fara de Office si diacritice- pregatita pentru o noua runda.
Mai intai, bilantul!
Profit:
- 1 bula sticla roz, fara calitati artistice vizibile, insa material bun de colectionat, in caz ca ajung vreun "monstru sacru"
- 2 exemplare releveu Casa Cesianu. (Uraaa!..) Profund indatorata domnului Ionita, director al Muzeului Municipiului Bucuresti.
- 1 filon de cercetare de arhiva, pornind de la dosarul alinierii Caii Victoriei din 1889. Si un nou calup de cuvinte savuroase: "Maimaria Capitalii", "gropi de plimbatori", "Ministeriulu din Intru".
- 1 permis Biblioteca Institutului de Arheologie (si o explorare a sediului, din subsol pana in pod. Ramane intre noi!)
- 1 job galerist Galeria Noua. Starting on Sunday.
- 1 orgoliu mangaiat dupa 1 interviu multumitor in franceza si un posibil al doilea job (secret)
Pierderi:
- 1,5 kg
- o cantitate greu masurabila din podoaba capilara
- o cantitate mai usor masurabila de bani, vezi xerox releveu
- cateva ore de somn
Per total, renteaza.
(Revin dupa cursul de istoria arhitecturii.)

Va urma

Înapoi pe plaiurile dâmboviţene.. Of!
După un week-end superb cu muultă zăpadă (în bocanci, mai ales), linişte şi vin fiert delicios, o nouă săptămână mocirloasă.
Ştiu că (îmi) promisesem o revenire în forţă, cu posturi peste posturi, care mai de care mai suculente... Dar mentiri humanum est! Şi e ştiut lucru că cine se scoală de dimineaţă, se culcă devreme.
Cu alte cuvinte - va urma.
Meanwhile...



Vocea lui González sună chiar mai cald live. L-am descoperit prin cea mai fericită întâmplare de până acum, în deschidere la Antony and the Johnsons în Istanbul. Magie!