Azi la 18:00, la ICR se va petrece o dezbatere despre arhitectura industrială din Ro ilustrată de expoziţia fotografilor Irina şi Camil Iamandescu - Arheologie industrială - vernisată cu această ocazie.
Probabil că ordinea cauzală a acestui eveniment e inversă, adică expoziţia foto prilejuieşte dezbaterea... sau poate că nu e niciuna subordonată, ci sunt efortul comun al unor persoane interesate de acest subiect...
Treaba e că mie dezbaterea mi-a trezit interesul în mod special şi sper să v-o trezească şi vouă, să ne vedem acolo, nu cu furci şi topoare, ci cu argumente şi spirit critic.
Ptr neiniţiaţi, ICR-ul e aproape de Piaţa Victoriei, pe prima străduţă de pe partea dreaptă a Bd-ului Aviatorilor, cum mergi spre piaţa omonimă (nu de alta, dar numai eu ştiu cât m-am învârtit pe acolo prima oară când am fost). Aleea Alexandru, nr 38.
Şi de regulă au vin bun la vernisaje!
Over and out!
3 comentarii:
Am fost acolo!
Disctutia dintru inceput a fost bruiata de o doamna, care vorbea desore arheologia mortii. afirma ca toti cei prezenti sunt de vina ca anumite lucruri s-au deteriorat, s-au dus pe apa sambetei...Ca dam limbi in cur anumitor persoane, defavorizand pe altele. Mi-a fost rusine ca nu i-am dat dreptate, in multe privinte gandesc si eu la fel, dar nu ma exprim la fel de brutal! Dar ce m-a deranjat in toata aceasta seara a fost cuvantul de ordine: poetizare. Ce poezie sa fie in niste ruine ale epocii industriale???
Acum încerc să-mi dau seama care dintre participanţi erai :P..
Am remarcat-o şi eu pe doamna revoltată, ar fi fost greu s-o n-o remarce cineva. Şi eu eram de acord cu unele dintre acuzaţiile sale, mai puţin cu modul de expunere şi cu momentul ales - mă refer nu doar la întreruperea vorbitoarei "gazdă", dar chiar la expoziţia-dezbatere pe temă arhitecturală, nu economică, şi mai ales lipsită de participarea unor reprezentanţi guvernamentali în domeniu. Mi se pare inutil să împroşti cu noroi în oameni care nu au nicio responsabilitate, ba mai mult nicio posibilitate (în cazul meu, spre ex) în distrugerea/salvarea industriei româneşti.
Am fost şi eu destul de dezamăgită de desfăşurarea "dezbaterii" - repetitivă, axată într-adevăr prea mult pe poetica ruinelor (poate că textul lui Cărtărescu a indus involuntar această direcţie..) şi când în sfârşit s-a încercat expunerea unei "strategii", prezentarea distinsei doamne, al cărui nume nu l-am reţinut, era total depăşită de evenimente - jumate din morile despre care vorbea fuseseră dărâmate de la momentul înseilării prezentării PowerPoint. Asta miroase a neprofesionalism şi spune ceva despre cât de bine sunt aplicate asemenea strategii propuse (cea a doamnei nu m-a satisfăcut defel, tindea şi ea mai mult spre poezia salvării şi transformării unui sit industrial şi nu amintea nimic despre soluţii legislative, de finanţare, şamd aplicate, că doar aici e marea ciumă bubonică). Tot a neprofesionalism mi-a mirosit şi faptul că acel băiat care făcuse pozele, cu o plăcere patologică (aşa mi-a părut mie, cel puţin) ptr arheologie industrială, a fost redus la tăcere de doamna Iamandescu ptr că o contrazicea pe distinsa vorbitoare oficială şi rupea vraja. N-am apucat să aflu site-ul tânărului, dar probabil că-l voi găsi la prima google-uire.
Aş mai avea de comentat destule, inclusiv partea poeziei fiarelor ruginite (părerea mea e mai puţin tranşantă în cazul ăsta), dar o s-o las tot pe luni, cu scuzele de rigoare. Nu de alta, dar în 3 ore plec la munte, nu mi-am făcut bagajul, nu mi-am reparat parazăpezii, n-am mâncat nici măcar de prânz încă şi aş mai avea exact o oră de dormit (dacă n-ar fi restul lucrurilor de făcut înainte.)Plus că-s olecuţă mahmură, deh am fost să cerşesc bocanci pe la arhitecţii din Tei...
Va urma.
Personal, sunt de mai multă vreme atras de Arhitectură, şi mai puţin de arhitectura întâmplătoare...de aceea, una e să mergi cu aparatul de fotografiat şi să culegi "poezia" ruinelor, şi alta e să fii ca o pisică la pândă! Pentru această din urmă strategie e nevoie de intuiţie, mult discernământ, blindaj teoretic, bun gust. Astea toate se dobândesc în timp, cu răbdare. De aceea, seria de foto văzută la ICR nu o pot comenta că era plauzibilă, dar rece. Nu am simţit(mea culpa!)căldura implicării, ca să zic aşa, în subiect. Dar m-am tot întrebat: care e subjectul:))
Arhitectura industrială este un titlul larg, încăpător, prea "academic". Unde erau în interiorul acestei sintagme soţii Iamandescu?!
Uite încă un proiect de-al meu:
http://moara-rosie.blogspot.com
Trimiteți un comentariu