Uşurel cu pianul pe scări

Cred că m-am îmbolnăvit, cred că da, da da!..
Am visat toată noaptea, recte probabil toate cele 5 min dinainte de a mă trezi, numai subiecte ptr blog. Devine (deja!) patologic.
În vis eram absolut convinsă că o să le reţin pe toate şi chiar făceam aprecieri critice la adresa grupurilor ţintă. În acelaşi timp eram pseudo-conştientă că visez şi aveam o bănuială că dimineaţa nu o să mi se mai pară nimic logic.
Aşa-i.
Am visat, fireşte, o grămadă de bălării, dar înlănţuite ca un grupaj de ştiri de importanţă maximă. Iar pentru că vreau să-mi fac în ciudă, iată o secvenţă: Victor Ieronim Stoichiţă stând într-un soi de salon deschis, la un nivel ceva mai jos decât restul etajului unei case neidentificabile şi făcând hermeneutica treptei ce desparte salonul de celelalte încăperi (da, chiar sunt nebună.) pe baza înălţimii ei neobişnuite. Ihaaa!